Te aud dar nu te vad. Stiu ca esti aproape de mine, somnoroasa te caut prin pat, am ochii inchisi, e prea lumina in camera pentru a ii deschide. Cand in sfarsit te gasesc, chiar in momentul cand te ating, nu se mai aude nimic. E iar liniste, poate doar cele cateva masini care trec pe strada si oamenii grabiti spre munca. Ma scufund iar pe perna mea mov, cand iar te aud: To really love woman, to understand her, you… O colega ma cheama la scoala, intarziasem deja o jumatate de ora. Cu zgomot ma ridic din pat si ma duc spre baie, apoi la bucatarie cautand ceva de mancare, nu gasesc si ma opresc in fata sifonierului, in care ma uit in ceata. Imi iau repede ceva pe mine, imi ciufulesc putin parul, imi fac ghiozdanul si plec spre scoala in graba.
Acolo ma distrez foarte mult, am norocul de a avea niste colegi minunati care stiu sa se distreze. Trecand peste orele de mate, unde aproape am adormit, iesim din liceu. Vremea asta a facut din stearsa curtea liceului ceva verde si luminat. E foarte frumos ce vad atunci cand ies, mult verde si multa caldura. Cu cativa colegi merg pana in parc, unde se gaseste o mare de elevi, bucurandu-se, fiecare in felul lui de o zi minunata. Nu stau mult si ajung iar acasa, unde nu e nimeni. Intru , imi arunc ghiozdanul, imi iau punga de Naty cumparata de tata si stau linistita in pat timp de o jumatate de ora. Mananc, intru pe facebook sa imi inspectez ferma pe Farm Ville si apoi somn. Nu dupa mult timp, prietenul meu, telefonul iar incepe sa bazaie, dar nu raspund. Sunt profund adancita in niste vise de mult dorite. Am falsa speranta ca se vor adeveri. Dar nu conteaza, visez in continuare la ceva frumos, ce nimeni nu imi poate lua.
Arhivă pentru aprilie, 2010
Surrender? NOT!
Fara…
Am racit rau. Ma dor toate, ma simt aiurea si nu am chef de nimic. Dorm toata ziua si ma plictisesc tot timpul pe care il petrec nedormind si atunci cand nu sunt la scoala. Acolo e altfel, se intampla mai multe, vad mai multi, rad si trece timpul altfel. Am terminat in sfarsit de citit Rosu si Negru de Stendhal, e foarte misto.
Azi m-am hotarat sa ma uit la Chuck, sa vad cateva episoade din urma, nu m-am mai uitat de mult si mi-e dor. Asta dupa ce dau o tura pe aici sa vad ce mai e nou. Bye.
I don’t mean it
Sunt lucruri pe care credeai ca nu le vei intalni in viata niciodata, de care ai auzit doar in carti, dar care atunci cand te asteptai mai putin, s-au intamplat. Si ti-au intors sensul vietii la 180° , lucruri pe care inca nu le constentizezi, dar sigur te-au lovit deodata, nelasandu-te sa reactionezi.
Imi aduc aminte cand eram mai mica si mama imi dadea sfaturi, imi spunea povesti care aveau o morala, pe care nu le luam de bune, ci doar asa: povesti! , nu credeam ca voi ajunge in acele situatii in care imi voi aduce aminte de acele povesti, care azi devin o realitate mult prea cruda. Si nu stiu ce sa fac, ce decizii sa iau, de unde sa incep si unde sa termin. Sunt pusa in centrul tuturor, sa vorbesc dar sa nu fiu ascultata, sa privesc dar sa nu fiu vazuta, sa tip dar sa nu fiu auzita. Si ma scufund tot mai mult in adancul acestor lucruri, fara sa fiu inteleasa sau ajutata de cineva.
De aceea am inteles ca inainte de a lua o decizie care ar putea schimba ceva din viata mea trebuie sa ma gandesc foarte bine, sa cantaresc cu grija ceea ce s-ar putea intampla in situatia in care…
Hei you
M-am intors. Am chef de scris, de povestit si de citit. So, ma bucur ca ne vom revedea pe aici.
