Here, without my umbrella

Vremea a inceput sa fie din ce in ce mai frumoasa. Norii s-au mai risipit, iar soarele imi bate acum in ochi.Au inceput sa rasara floricelele, pomii sa infloreasca, prostii d’astea de primavara care tot odata aduc zambetul pe buze multora.
In weekendul ce tocmai a trecut am fost intr-o stare de plictiseala totala. Sambata am dormit la varmiu, duminica a fost o zi DC pentru ca nu am avut ce face. Azi mi-am facut tema la mate (o sa se inchine Mickey), dar cica nu vom face matematica… eee vad eu cand ajung la scoala.
De cateva zile am o mare problema, si nu am cu cine sa vorbesc 😦 , si nu e doar o simpla problema de-a mea d’aia aiurea, NU!…E ceva mai delicat…Ma rog, sper sa se rezolve cat mai repede.
Si… iti multumesc tie, care „m-ai ajutat”. Si care m-ai facut sa imi murdaresc maneca, stergandu-ma la ochi, pentru ca plangeam si nu mi-ai dat un servetel, nu m-ai strans in brate si nu mi-ai zis: ” Trece!” Dar…
C’est la vie!

3 răspunsuri so far »

  1. 1

    DarCuMineCeSeIntampla? said,

    oo da…bv ft:)))=)))

  2. 2

    DarCuMineCeSeIntampla? said,

    alina:)))

  3. 3

    dyana said,

    dragutz….te iubesc:X


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un comentariu